CERBUL DE AUR: Evergreens – asa da!


Cam aceasta este diferenta dintre Ioan Duma, organizatorul de anul trecut al Cerbului, si Petre Nastase, scrie Florin Budescu pe blogul sau. Si ceea ce s-a intamplat in introducerea cu oldies but goldies imi demonstreaza ceea ce am spus de mai multe ori: avem voci foarte bune, nu avem compozitori.

Dincolo de aceasta, la subtilitate si amanunt,…

Luminita Anghel a cantat foarte-foarte bine, cu mult respect pentru partitura Tinei Turner si foarte mult bun simt si stiinta de cant,

Leo Iorga
a intrat putin sub ton, apoi a cantat bine, de la el din tara, de la trupa Compact,

Marcel Pavel
la finalul in forta a cam falfait din voce, etalandu-si insa vocea extraordinara, cu care face orice si care i-a crescut mult in ultimii ani,

Delia
mi-a placut, pentru ca o sparge la nas oricand pe Madonna si chiar stie sa cante, inclusiv printre notele din partitura originala, ceea ce nu este deloc usor,

Mita Georgescu
a cantat foarte bine, din nou cu mult respect si profunda cunoastere a spiritului Queen, o piesa pe care oricum nu putea sa-i dea clasa lui Freddy Mercury, dar putea sa impresioneze prin bun-simt muzical, asa cum s-au si petrecut lucrurile,

Gabriel Cotabita
are o voce cam inadecvata la „My Way”, dar a compensat prin bun-simt si cultura de cant,

Nicola
a cantat foarte bine, cu instinct pe genul muzical interpretat, unul pe care nu prea se manifesta ea artistic. Are insa probleme cu vocea, care ii scartaie, poate pentru ca s-a lasat de fumat si inca nu-si controleaza perfect vocea in noile conditii,

Paula Seling
a academizat cam prea mult in expozitie, desfacand in bucatele interpretarea la „I will alwais love you!”, piesa lui Whitney Houston, dar si ratand niste atacuri in forta,

Monica Anghel
a slabit spectaculos vreo 50 de kilograme si canta de rupe, chiar daca nu prea pricepea ea ce facea Nicu Patoi cu chitara langa dumneaei,

Vlad Mirita
a cantat bine, folosindu-si calitatile de interpret de opera, insa a dat vreo doua trei rateuri-chelalaituri,

Aurelian Temisan
a cantat, asa cum il stim, canta totul la fel, intr-o cursa de regularitate, intrand in pielea propriei sale miscari de tip brownian

Nico
a cantat foarte-foarte bine una dintre piesele dificile ale Aurei Urziceanu, cu un tupeu si o stiinta de cant uimitoare, tintind exact pe sunete, unde trebuie. O singura problema: avem exemplul comparativ al Aurei Urziceanu, care e mai meseriasa. Pacat de fata asta, Nico, care canta la inceputuri jazz si s-a dedat la…

Citeste totul aici

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.