Valentin Jucan (CNA): Simpla mărire a taxei tv nu va rezolva situaţia financiară precară a TVR

Stelian Tanase, actualul director-general interimar al TVR, a propus recent majorarea taxei tv, masura care a iscat deja numeroase comentarii. Propunerea este analizata pe larg si de  Valentin-Alexandru JUCAN, Secretar de Stat si membru CNA, care considera ca „acest subiect nu poate fi abordat cu simplitatea argumentelor privind doar nivelul acestei taxe,  eventuala mărire a acesteia obligând, în opinia mea,  la adoptarea unui set complex de decizii, inclusiv de natură legislativă.” Redam mai jos integral comunicatul:

Preşedintele director-general interimar al Televiziunii Române, domnul Stelian Tănase, a propus, recent, mărirea, de către Guvern, a cuantumului taxei pentru funcţionarea Societăţii Române de Televiziune. Este o măsură aşteptată, ţinând cont că această contribuţie a cetatenilor la constituirea bugetului serviciului public de televiziune are cea mai mică valoare faţă de cele stabilite în celelalte state membre ale Uniunii Europene.
image

În calitate de membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului remarc, însă, că acest subiect nu poate fi abordat cu simplitatea argumentelor privind doar nivelul acestei taxe,  eventuala mărire a acesteia obligând, în opinia mea,  la adoptarea unui set complex de decizii, inclusiv de natură legislativă.

Potrivit aliniatului (2) al articolului 31 din Constituţia României („Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”), în legătură cu asigurarea dreptului la informare,potrivit articolulului 31 aliniatul (5) din Legea Supremă, („Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurile sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin legea organica”), împreună cu responsabilităţile ce îmi revin în confomitate cu Legea audiovizualului, sunt obligat la a urmări protejarea interesului public, inclusiv în chestiunea măririi taxei pentru serviciul public de televiziune. Cu alte cuvinte, doresc – aşa  cum cred că doresc şi concetăţenii mei – să  ştiu ce vor primi românii în plus de la T.V.R. în schimbul măririi taxei pentru acest serviciu public.

Această dorinţă este, cred, cu atât mai legitimă, cu cât, până în acest moment, am asistat la prăbuşirea audienţelor T.V.R., la închiderea T.V.R. Cultural – singura oază de cultură din spaţiul audiovizual românesc – , la luptele pentru controlul politic al acestei instituţii cu poziție strategică într-un stat modern şi democratic,  lansări de grile fastuoase şi costisitoare financiar pentru emisiuni lipsite de calitate şi relevanţă, blocaje economico-financiare şi decizionale e.t.c.

După cum se ştie, potrivit Legii de organizare şi funcţionare, pe lângă fondurile care se strâng din colectarea taxei TV, Societatea Română de Televiziune mai beneficiază de surse de finanţare directe şi indirecte: banii din publicitatea pe care o difuzează (este drept, în limita a 8 minute pe oră, faţă de 12 minute în cazul televiziunilor comerciale), fonduri guvernamentale pentru diverse investiţii, dar şi ştergeri sau reeşalonării de datorii la bugetul de stat, stabilirea, de către Guvern, a categoriilor de cetăţeni scutiţi de la plata taxei şi a nivelulului taxei pe categorii de plătitori – pe care le consider tot “surse de finanţare”.

Din punctul meu de vedere, toate aceste pârghii financiare, cumulate, nu pot şi nu vor asigura niciodată o reală autonomie inclusiv din punct de vedere economico-financiar a SRTV, în spiritul şi litera  Constituţiei României.
Mai mult, politicul, prin pârghiile aflate la dispoziţia Guvernului (oricare ar fi acesta), va putea oricand  să constrângă financiar serviciul public de televiziune, cu implicaţii directe asupra conţinutului programelor şi a independenţei editoriale. În acest sens, avem un exemplu recent: protocolul semnat de fostul preşedinte director-general Claudiu Săftoiu, cu Ministerul Agriculturii, prin care conţinutul editorial al TVR3 era în mare parte cedat ministerului.

Controlul asupra presei audiovizuale nu se mai face prin retrageri de licenţe, ci prin suprimarea sau diminuarea surselor de venit adică prin măsuri financiar-fiscale. (A se vedea, în acest sens, şi încercările de modificare a Codului

insolvenţei, cu privire la radiodifuzori).
În acest context, consider că S.R.T.V., în actuala formă de organizare şi funcţionare, nu are capacitatea să asigure publicului său informarea corectă, promptă, obiectivă şi echidistantă şi formarea propriilor opinii de catre telespectatori.  S.R.T.V. nu îşi îndeplineşte, în prezent, nici obligaţiile cultural-educative, informativ-formative şi  nici pe cele privind posibilitatea vizionării desfăşurării unor evenimente sportive interne sau internaţionale.

În opinia mea, simpla mărire a cuantumului taxei tv nu va rezolva situaţia financiară precară a T.V.R., situaţie care influenţează în mod direct conţinutul şi calitatea programelor serviciului public de televiziune.
Dacă noua conducere a televiziunii publice îşi asumă respectarea  publicului şi a valorilor la care m-am referit, propun ca, în dezbaterile referitoare la mărirea taxei tv, să se ţină cont şi  de următoarele aspecte pe care le consider esentiale:

1. INTRODUCEREA UNEI  “TAXE UNIVERSALE”

– totalul sumei care se poate colecta la bugetul S.R.T.V. prin introducerea acestui tip de taxă va fi mult mai mare decât nivelul total al surselor actuale;
– taxa universală este o ecuație care se aplică fiecărei persoane fizice și juridice;
– se ține cont de veniturile persoanei fizice si juridice și de fluctuațiile acestora;
– obligă persoanele juridice cu cifre de afaceri mari să plătească o taxă mai mare;
– Guvernul este eliminat din mecanismul stabilirii taxei şi aducerii altor resurse. Acesta nu mai poate stabili, după bunul plac, cuantumul taxei și cine este exceptat de la plata acesteia. Guvernul nu va mai trebui să aloce alte fonduri, şi, prin urmare, va pierde această pârghie de control de tip financiar-fiscal;
– persoanele cu venituri sub un anumit prag nu vor plăti această taxă, conform calcului care va rezulta.

2. ELIMINAREA TOTALĂ A PUBLICITĂȚII DIN PROGRAMELE T.V.R.

– existenţa taxei universale, plătită de fiecare cetățean, suficientă pentru ca T.V.R. să își îndeplinească misiunea, scuteşte publicul de publicitatea difuzată, acesta beneficiind de programe și informare fără întrerupere;
– se va asigura, în acest fel, şi o concurenţă loială pe piaţa programelor de televiziune, între televiziunile comerciale şi serviciul public de televiziune.

3. DEFALCAREA BUGETULUI T.V.R.

– această defalcare ține cont de cele 5 studiouri teritoriale (Cluj, Mureș, Craiova, Timișoara și Iași) și de necesitățile financiare ale acestora;
– trebuie stimulată creșterea independenței financiare a studiourilor teritoriale, în multe cazuri prin aceasta realizându-se și o eliberare de comenzile editoriale de la centru;
– defalcarea bugetului presupune că un procent din taxa universală să fie distribuit direct către bugetul studioului teritorial fără a mai trece prin filtrul bugetului centralizat;
• de ex: un locuitor al municipiului Zalău va plăti, în funcție de venit, 6 lei reprezentând taxa tv. Studioul teritorial de care aparține este cel din Cluj. Un procent din cei 6 lei (ex: 1,3 lei) va merge direct către studioul teritorial Cluj.
– defalcarea bugetului înseamnă sprijin direct pentru realizarea conținutului editorial regional, înseamnă o apropiere a T.V.R., prin studiourile teritoriale, de identitatea și problematicile locale și regionale, într-o manieră mult mai aplicată;
– defalcarea bugetului ajută la crearea unei identități audiovizuale regionale prin implicarea directă a studiourilor teritoriale în proiectele dorite de comunități;

4. CONSOLIDAREA ROLULUI ŞI ATRIBUŢIILE CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE AL T.V.R.

– modificarea legii care reglementează funcționarea S.R.T.V., în sensul eliminării posibilității demiterii consiliului de administrație, în fiecare an, în situația în care Parlamentul respinge raportul său de activitate (știm cu toții că, de cele mai multe ori, respingerea raportului de activitate de către Parlament a fost un simplu mecanism pentru ca politicul să își manifeste voința în interiorul consiliului, implicit asupra conținutului editorial);
– introducerea, prin lege, a unui mandat de 3-5 ani, decalat de mandatul instituţiilor politice,  perioadă care nu s-ar  suprapune cu ciclurile electorale;
– separarea atributiilor Consiliului de administratie de cele ale Colegiului director, aşadar, a reprezentanţilor publicului, desemnaţi de către Parlament (Consiliul de administraţie ar funcţiona ca un fel de adunare generală a acţionarilor – publicul plătitor – , faţă de “executiv”), de directorul general şi celelalte persoane din conducerea administrativ-redacţională;
–  introducerea, prin lege, a unor criterii clare şi precise,  profesionale şi de probitate, pentru selectarea si desemnarea, prin votul Parlamentului, a membrilor Consiliului de administratie;

Valentin-Alexandru JUCAN
Secretar de Stat
Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.