Ne vedem cu Marina Almasan. La Eurovision

Fundalul sonor asigurat de Andrei Tudor Band. Se putea sa nu profite familia Tudor si de aceasta ocazie?, scrie Florin Budescu pe Stareapresei.ro.

Editorialul cu care se deschide emisiunea este o colectie de platitudini, dintre care ne atrage atentia: “… sa alegem nu ceea ce ne place noua, ci ceea ce credem ca le-ar placea altora”.

Aceasta este prima mistificare si manipulare tipica competitiei nationale Eurovision: in realitate, trebuie sa alegi ce iti place, nu sa-ti contorzionezi gandirea, alegand ceea ce crezi ca le-ar placea altora, pentru ca esti subiectiv si ai sanse mari sa alegi aiurea.

Aflam, de exemplu, ca la deschiderea plicurilor “aveau presa de la Adevarul”, care, fiind partener al competitiei, este clar ca, daca s-au facut manarii, nu a suflat o vorba si s-a ospatat din aceste manarii. Presa dependenta de organizator = suspiciuni de aranjamente. Incepe prezentarea pieselor finaliste.

Alexandra Ungureanu, cu “Crazy”, are o piesa banala, de club, un electro dance care nu-mi spune nimic, absolut nimic, cantabila, care suna bine, dar bazata absolut numai pe locuri comune muzicale extrem de tocite in lumea comertului cu voci si sunete in care traim.

Zero, cu “Lay Me Down”, se pastreaza la nivelul prestatiei bune de anul trecut, cu acelasi gen de neo-pop-rock tipic britanic. Baietii astia canta frumos, au voci frumoase si instinct muzical.

Pasager, cu “Running Out Of Time”, sunt buni. Solistul are o voce care musca placut. O surpriza pozitiva. Piesa este un soft-rock tipic. Desigur, si la Zero, si la Pasager se simt aceleasi locuri comune si faptul ca ai nostri cantareti sunt emuli ai deschizatorilor de directii stilistice din Occident.

Ceea ce este evident e ca nu vom auzi aici, in aceasta emisiune, vreo voce critica. Este un mare defect. In schimb, il vedem pe mare specialist in muzica Alexandru Catalan, ajuns in juriul preselectiei pe vehiculul partenerului media Adevarul Holding, cu barba lui de preot ortodox si discursul lui obscur.

Nu lipseste nici teleastul Grigore Cartianu. Deja nu mai exista lucruri la care sa nu se priceapa: sportul este natura sa, politica a invatat-o inca din copilarie, la maturitate s-a exersat in a deveni expert in ale Revolutiei Romane, iar acum ne arata veleitati muzicale. Sunt curios daca stie gama diezilor. Cartianu sustine ca piesele sunt expuse pe website. Hai, mai Jimmy, chiar asa?

Ovi & Paula Seling, cu “Playing With Fire” este o melodie sub valoarea interpretilor, care canta amandoi exceptional, cu mare pofta si antren. Am impresia ca este un cantec care o sa-mi placa mai mult, pe masura ce o sa-l ascult. Dumnezeule, oamenii astia doi chiar canta amandoi in direct si se acompaniaza tot live la pian. Frumos!

Citeste totul aici

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.