Cele 10 piese concurente, calificate din prima semifinala, sunt urmatoarele (ordinea este aleatorie, pentru a nu influenta votul din finala):
Serbia
Lituania
: Evelina Sašenko – C’est Ma Vie
Grecia: Loukas Giorkas ft Stereo Mike – Watch My Dance
Azerbaijan: Ell & Nikki – Running Scared
Georgia: Eldrine – One More Day
Elvetia: Anna Rossinelli – In Love For A While
Ungaria: Kati Wolf – What About My Dreams
Finlanda: Paradise Oskar – Da Da Dam
Rusia
Islanda: Sigurjón’s Friends – Coming Home
Citeste live commentary – Florin Budescu, StareaPresei
Polonia se prezinta cu Magdalena Tull, care are o voce buna, o piesa mai buna decat in anii trecuti,
“Jestem/I Am”, dar nu se ridica la exigentele de originalitate pe care le am de la o melodie concurenta la Eurovision.
Foto: Lituania: Evelina Sašenko
Imi pare rau pentru Magdalena, dar aproape permanent este sub ton. Principalul motiv pare a fi faptul ca apasa in permanenta pe voce, cantand in forta, extrem de crispata.
Cantec fara istoric. Fata e preocupata sa cante cu mana in care tine microfonul deasupra capului si sa danseze in timp ce canta, ceea e destul de riscant.
Norvegia a venit cu o melodie dramatic diferita de ceea ce a avut anul trecut in competitie aceasta tara. Stella Mwangy canta fals si nu are nici o legatura cu muzica.
Inteleg povestea ei personala, de african naturalizat intr-un stat european din Peninsula Scandinava, este impresionant, e o poveste adevarata, dar ea poate fi transformata in muzica sau nu.
Aurelia Gace din Albania ar putea sa sune mai bine decat pe inregistrare, in functie de ce face live, dar ma indoiesc. Da, aceeasi muzica revoluta, de sorginte Enver Hodja, care nu reuseste sa integreze eposul balcanic in muzica moderna.
Ce pacat. Iar noi aici, in Balcani, avem atata frumusete muzicala de oferit lumii… Nu inteleg de ce spune Bogdan Paulica anume ca gluma incepe sa se ingroase.
Emmy din Armenia sper sa nu fie “un fel de Spritney Bears a Armeniei”, cum o califica Liana Stanciu. Intro-ul acestei piesei, repet, suna ca la o notorie piesa latino din anii ’50, care apoi a avut multe, foarte multe cover-uri.
In rest, “compozitia” mi se pare o penibilitate muzicala, Emmy, aceasta Spritney Bears a Armeniei, scapa caii prin miriste si nu inteleg defel de ce poarta centura ca boxerii dupa ce castiga un trofeu.
Da, si anul acesta e cu de-astea care nu au piese, dar dau din solduri. Iaics! A dat tonul anul trecut Lena.