Ştim ce-o să ziceţi: ce caută Marina Almăşan în postul de coordonator al proiectului Eurovision 2010?, se intreaba Academia Catavencu. Ştim exact şi ce vom răspunde: pe noi ne întrebaţi?! Pentru noi, Marina Almăşan rămîne realizatoarea emisiunii de largă audienţă şi aspiratoare Veniţi cu noi pe programul 2. N-am ezitat însă, în ciuda aparenţelor dezarmante, să ne lămurim ce vrea Marina de la noi şi, culmea, de la Eurovision.
Reporter: Anul ac
esta Eurovisionul îl face TVR, în colaborare cu Adevărul Holding. V-a scos mogulul din foame?
Marina Almăşan: Coproducerea evenimentului alături de holdingul Adevarul a reprezentat, în fapt, salvarea Eurovisionului din acest an! Anul acesta, an complicat din cauza crizei, cîteva ţări şi-au anunţat retragerea.
România era să fie una din ele, Consiliul de administraţie al TVR discutînd, la finele anului trecut “depunerea armelor”. Acest contract de coproductie cu Adevarul, care a rezolvat dificila problemă financiară, ne-a oferit şi o excelentă mediatizare.
Rep.: V-a cam făcut plăcere să scăpaţi de Florin Salam, la preselecţie.
M. A.: Nu, nicidecum! Ca om de televiziune, am intuit din start că o asemenea prezenţă, între finalişti, ar fi fost o pată de culoare a ediţiei din acest an! În plus, nici piesele nu mi s-au părut rele, însă, din păcate, eu n-am făcut parte din juriu. Am constatat, cu stupoate, că juraţi, precum Dana Dorian, care s-au bătut cu pumnul în piept, pe la televiziuni, ca apărători ai lui Florin Salam, ascundeau în fişele de jurizare, note de 2 şi de 4 la adresa pieselor acestuia!
Rep.: Aţi introdus o clauză nouă, să-i zicem exotică, în regulement. Dacă un interpret se retrage din competiţie, trebuie să plătească 100.000 de euro TVR-ului. Poftim?
M. A.: Am dorit, prin aceasta, să-i responsabilizăm pe participanţi. Lumea trebuie să înţeleagă că Eurovision nu este o şuşă oarecare, ci o competeţie internaţională, de anvergură şi ţinută. Finala naţională trebuie să răspundă aceloraşi rigori. Noi, românii, sîntem tributari unei gîndiri de genul “Las’ că se poate şi aşa!”. Vă dau un exemplu: la nici două zile după admiterea piesei sale în finală, Alexandra Ungureanu m-a anunţat, nonşalantă, că ea se retrage, ca interpretă, pentru că nu poate promova, în acelaşi timp, şi piesa de la Eurovision şi pe cea pe care o are în promovare cu Casa de discuri ROTON. “Păi nu ştiai acest lucru de la început? De ce te-ai mai înscris?”, am întrebat-o noi. “Ba da, dar n-am crezut că o sa mă calific!”. Adicătelea, traduc eu, “am concurat la plesneală!”. Scuze, dar anul acesta nu se mai poate! Auzind că hîrtia pe care o semnase “ca primaru’”, la înscriere, avea prevazuta si acea clauza cu plata de penalitati, Alexandra a revenit urgent la sentimente mai bune.
Rep.: Totuşi, cine a stabilit suma asta? Marina Almăşan?
M. A.: N-am, personal, niciun amestec în stabilirea sumei. Este decizia juriştilor din TVR, care au experienţa necesară unor asemenea impuneri. Suma este, într-adevăr, mare, dar şi importanţa evenimentului despre care discutăm nu este, cred, mai mică!
Dana Dorian a jurizat piesa, nu interpretarea lui Florin Salam. L-am aparat pe Florin Salam cand a fost pus la zid printr-o manevra de presa, dar nu pot acorda note decat pe performanta piesei care inseamna cu mult mai mult decat un solist care canta bine. Dar Marina Almasan scoate si ea niste regulamente din foc cu mana altora, cum poate, cat poate.
[...] Ca si cum nu era de ajuns, Marina Almasan a considerat necesar sa-si intareasca spusele, scotand-o tap ispasitor pe Dana Dorian: [...]