Zilele acestea a avut premiera primul serial românesc produs de canalul HBO, “În derivă”, despre care cronicarii de film au scris deja că este poate cel mai bun serial creat pe meleagurile noaastre, scrie Gabriela Lupu in ArtAct Magazine. “În derivă” este o transpunere pe sol românesc a celebrului serial israelian ’Be tipul‘ și a și mai faimosului său „omolog“ american, „In Treatment”. Despre cum a fost transplantată cu succes povestea unui psihoterapeut cu viața „în derivă“ în realitatea românească a secolului XXI am vorbit cu unul dintre principalii artizani ai acestei producții, cu scenaristul Andy Lupu, „șeful“ echipe de scenariști a serialului proaspăt lansat la apă.
Gabriela Lupu: -Se știe destul de puțin în România despre psihoterapie, fenomen
în mare vogă în Occident. Tu ai știut „cu ce se mănâncă“ treaba asta?
Andy Lupu: -Da. E un lucru care m-a interesat foarte mult până în punctul în care acum vreo 10 ani am vrut să lansez o linie telefonică de psihoterapie.
-Cum ar fi funcționat chestia asta?
-Păi, pe modelul 898989 sunt fierbinte, sună-mă acum:-)
-Ce ar fi trebuit să spună cel care suna: sunt disperat?
-Da, sau sunt depresiv ori sufăr din dragoste.
-Și cine răspundea la telefoane?
-Pentru asta am dat un fel de casting, dacă îl pot numi așa, de psihoterapeuți.
foto: Giani Oprina
-Asta se petrecea, cum spuneai, în anul 2000. Pe atunci, psihoterapia la noi era minunată, dar lipsea cu desăvârșire.
-Ei bine, și cu toate astea, am găsit vreo 20. Unii făcuseră psihologie, alții erau medici psihiatri.
-Dar psihoterapia e cu totul altceva, nu?
-Da, dar cu toții fuseseră instruiți de un psihoterapeut cu acte-n regulă, un elvețian născut de fapt în România. Numele lui e Siegfried Schnapp.
-Oooo, ăsta da nume de psihoterapeut.
-Da, seamănă cu Sigmund Freud. E de acolo. Siegfried Schanpp și Sigmund Freud. Ei bine, eu l-am cunoscut apoi pe domnul Schnapp în calitate de pacient. M-am dus la psihoterapie la el. Devenisem curios cum de mai toți psihiatrii și psihologii care se specializaseră în psihoterapie o făcuseră cu ajutorul lui. Și, iată cum se strânge cercul. Acum vreo doi ani am auzit de intenția HBO de a face un serial ce are ca subiect psihoterapia și am fost foarte interesat. Am aflat apoi că acest serial are la bază un altul, israelian, care se numește „Be tipul“, în traducere „La terapie“. Apoi povestea cu psihoterapia a început să mă bântuie din ce în ce mai tare. Soția mea e psihoterapeut, nașa fiicei noastre e, de asemenea, psihoterapeut. M-au înconjurat din toate părțile.
-Ai deci mari șanse să fii sănătos la cap.
-Am toate șansele, dar nu e sigur că e așa:-)
-Ai văzut serialul original?
-Da, sigur.
-Creatorul lui, Hagai Levi, a fost la psihoterapie sau scria despre subiect privind din afară?
-Într-o primă convorbire telefonică pe care am avut-o cu el acum un an, când am început lucrul la adaptarea scenariilor, am aflat că a avut parte de terapie serioasă la viața lui. Tocmai asta l-a inspirat.
-La noi însă e o zonă neexplorată.
-Da, în România psihoterapia e un subiect delicat.
-Ai o explicație pentru asta?
-Cred că e vorba de o înapoiere culturală și de o chestie de mentalitate. Oamenii confundă, din ignoranță, problemele care se tratează la psihoterapeut cu cele care se tratează la psihiatru.
-Ce diferențe sunt?
-Cea mai importantă delimtare este aceea că psihoterapeutul nu dă medicamente. Tot ce înseamnă nevroze de zi cu zi se discută și se tratează la terapie. Formele foarte grave țin de psihiatrie. Psihoterapeutul nu e însă un medic în sensul clasic.
-Dacă terapeutul nu e medic, atunci de ce se numesc cei ce vin la el “pacienți“?
-Unii le spuns pacienți, alții doar clienți…
-Clienți? Ca la avocat?
-Da. E o întreagă dezbatere.
-Și pentru tine, psihopterapia cu Schnapp a fost o revelație, ți-a deschis universuri nebănuite?
-Da, dar a fost un prim pas. Pentru că, să fie clar, până la urmă este vorba de un fenomen de autocunoaștere și de un drum pe care trebuie să-l parcurgi de la un punct încolo singur. Ești îndrumat și ajutat de un psihoterapeut, dar până la urmă trebuie să-ți faci singur temele, e un travaliu pe care trebuie să ți-l asumi.
-Ce tehnici folosește psihoterapeutul Andrei Poenaru, interpretat de Marcel Iureș, în tratarea pacienților/clienților săi?
-Este un mix de metode, în funcție de fiecare caz în parte. De pildă, folosește analiza tranzacțională a lui Eric Berne și multe alte tehnici și metode ale unor psihanaliști și terapeuți care sunt de altfel și citați în serial.
-În ce a constat de fapt job-ul tău la acest serial?
-Jobul meu a fost extrem de important în acest proiect pentru că atunci când e vorba de o adaptare, partea de scenariu e foarte sensibilă. E o muncă foarte grea, nu degeaba se dă un Oscar pentru adaptare. E o creație care are alți parametri decât o operă originală pe care o scrii tu de la zero. Dificultatea ține nu doar de a adapta o poveste care nu se întâmplă în România la realitățile românești, de a face personaje românești puse în situații pe care telespectatorii să le recunoască ca fiind ale lor, ci îți cere să intri foarte mult în intimitatea scenariului original și în intimitatea creatorului.
















